« Limba germană pare « guturală şi încărcată de dialecte » ; pentru limba spaniolă, a cărei maiestate « invită la exuberanţă », « simplicitatea gândirii se pierde în lungimea cuvintelor » ; limba italiană « trenează cu prea multă lentoare », iar în limba engleză « se simte prea mult izolarea poporului şi a scriitorului ». RIVAROL

Limba franceză a cucerit imperiul prin cărţile sale, prin umorul şi prin poziţia fericită a poporului care o vorbeşte, ea se păstrează prin propriul geniu.

Ceea ce distinge limba franceză de limbile vechi şi moderne este ordinea şi construcţia frazei. Această ordine trebuie să fie întotdeauna directă şi în mod necesar clară. Limba franceză numeşte mai întâi subiectul discursului, apoi verbul, care contruieşte acţiunea, şi în sfârşit obiectul acestei acţiuni : iată logica naturală pentru toţi oamenii ; – iată ceea ce constituie sensul comun. Ori această ordine, atât de favorabilă, atât de necesară raţionamentului, este aproape întotdeauna contrară senzaţiilor, în special când este numit mai întâi obiectul. De aceea toate popoarele, care abandonează ordinea directă, au recurs la turnuri mai mult sau mai puţin îndrăzneţe, după cum senzaţiile sau armonia cuvintelor ar cere-o.

Limba franceză, printr-un privilegiu unic, a rămas singura fidelă ordinii directe, ca şi cum totul este raţional, şi s-a înfrumuseţat prin mişcările cele mai variate şi prin toate resursele stilului, a deghizat această ordine, de aceea e necesar ca ea să existe pentru întotdeauna ; în zadar pasiunile ne bulversează şi ne solicită să urmăm ordinea senzaţiilor : sintaxa franceză este incoruptibilă. De aici rezultă această admirabilă claritate, baza eternă a limbii noastre. Ce nu e clar nu e franceză ; ce nu e clar, este engleza, italiană, greacă sau latină. Pentru a învăţa limbile cu inversiune, este suficientă cunoaşterea cuvintelor şi a regimurilor lor; pentru a învăţa limba franceză, mai trebuie reţinută în plus aranjarea cuvintelor. Am putea spune că este vorba despre o geometrie elementară, o linie simplă dreapta, şi că limba greacă şi latină au fost prezidate de curbe şi varietăţile lor infinite. Regula este dirijată de gândire ; acestea se precipită şi se pierd în labirintul senzaţiilor, apoi urmează toate capriciile armoniei : în acest fel au fost ele întrebuinţate pentru oracole, însă limba franceză le-a discreditat în mod absolut.

Pronunţarea limbii franceze poartă amprenta caracterului său : ea este mai variată decât cea a limbilor din Sud, însă mai explozivă ; ea este mai dulce decât cea a limbilor din Nord, pentru că nu articulează toate literele. Sunetul său e mut, întotdeauna asemănător ultimei vibraţii a corpurilor sonore, îi conferă o armonie lejeră, pe care nu o găsim decât la ea.

Serviciile de traducere de limba franceză oferite de www.francezatraduceri.ro asigură calitatea, profesionalismul şi promptitudinea traducerilor livrate.

Peste 10000 de clienţi mulţumiţi,

peste 2.000.000 de pagini traduse,

peste 9000 ore de interpretariat

Din 2010